In memoriam Gheorghe Rotariu, primul mare maestru international roman la sahul prin corespondenta

Sfârşitul anului 2018 aduce o veste foarte tristă pentru şahul românesc: Gheorghe Rotariu, primul mare maestru român la şah prin corespondenƫă, a plecat dintre noi lăsând în urmă amintirea unui OM minunat, care a iubit enorm şahul şi a fost întotdeauna dornic să transmită şi altora marea lui pasiune.

Născut la 22 februarie 1933, Gheorghe Rotariu şi-a început activitatea şahistă ca jucător la tablă. Primul succes imporant al carierei sale a fost câştigarea titlului de campion al capitalei în 1962. Cum însă activitatea de inginer la Institutul de proiectări pentru transporturi nu îi permitea să participe regulat la turnee, din 1961 a început să participe la competiƫii de şah prin corespondenƫă, o formă a jocului care i se potrivea ca o mănuşă, deorece îi permitea să îmbine bune sale cunoştinƫe şahiste cu extraordinara sa capacitate analitică.

Este inclus în echipa naƫională la prima participare a României la Olimpiada ICCF, un turneu desfăsurat în perioada 1961-1965, reuşind să obƫină alături de Emanuel Reicher, Albert Braunstein, Eugen Rusenescu, Paul Diaconescu şi Constantin Ştefaniu o meritorie clasare pe locul 3 în semifinalele competiƫiei.

În 1965 reuşeste să obƫină titlul de campion naƫional la şah prin corespondenƫă după o finală foarte disputată în care a reuşit să îi devanseze pe Mihai Şuta, I.Berbecaru şi Aurel Anton.

După ce în 1971 obƫine titlul de maestru al sportului la şahul practic, reuşeşte două calificări succesive în finalele campionatului naƫional de şah practic, într-o perioadă în care această competiƫie era extrem de puternică. Chiar dacă obƫine clasări modeste, acestea s-au datorat în special rezultatelor foarte slabe împotriva ultimilor clasaƫi. Foarte motivat în confruntările cu „greii” şahului românesc din acea perioadă, Gheorghe Rotariu i-a învins la finala din 1972 pe Theodor Ghiƫescu, Dumitru Ghizdavu, Mihai Şubă şi Sergiu Grunberg, iar la cea din 1973 pe Theodor Ghiƫescu, Emil Ungureanu şi Aurel Urzică, reuşind de asemenea să remizeze cu Florin Gheorghiu, Mircea Pavlov, Traian Stanciu, Şerban Neamƫu, Valentin Stoica sau Gheorghe Mititelu, pentru a aminti doar câteva dintre numele redutabililor săi adversari din cele două finale.

Cu siguranƫă aceste jocuri foarte dificile împotriva celor mai buni jucători români ai anilor ’70 l-au ajutat enorm să ajungă în anii următori în elita mondială a şahului prin corespondenƫă. După ce între 1968-1972 a făcut parte din echipa României clasată pe locul 4 la Olimpiada ICCF pe echipe, avându-i ca şi coechipieri pe Sergiu Samarian, Eugen Costea, Constantin Ştefaniu, Paul Diaconescu şi Eugen Rusenescu, obƫine în 1975 titlul de maestru internaƫional ICCF.

Rezultatele foarte bune obƫinute pentru echipa naƫională, cu care câştigă primele două ediƫii ale Cupei Ţărilor Latine, sunt dublate de performanƫe excelente în două superturnee: turneul jubiliar organizat de Federaƫia Română de Şah în perioada 1976-1979, câştigat de campionul mondial Grigory Sanakoev şi în care s-a clasat pe locul 4, şi turneul „Belgrad 30” în urma căruia a primit titlul de mare maestru internaƫional la şahul prin corespondenƫă, fiind primul şahist român care obƫinea cel mai înalt titlu acordat de ICCF.

În anii următori s-a concentrat pe participarea la Campionatul European individual, reuşind să obƫină trei clasări excelente: locul 6 în finala EU-FSM 23 (1981-1986), locul 2 în finala EU-FSM 32 (1985-1993) şi locul 8 în finala EU-FSM 56 (1995-1999).

Odată cu apariƫia programelor de şah şi folosirea lor intensivă de foarte mulƫi dintre participanƫii la competiƫiile de şah prin corespondenƫă, dar şi cu înaintarea în vârstă, performanƫele marelui maestru internaƫional Gheorghe Rotariu au început să scadă. Nu a scăzut însă dragostea lui enormă pentru sportul minƫii şi dorinƫa de a participa la turnee. În ultimii 10 ani a jucat în nu mai puƫin de 8 finale ale campionatelor naƫionale de şah prin corespondenƫă, o competiƫie pe care de regulă jucătorii titraƫi o evită pentru a nu pierde la rating. Pentru un mare iubitor al şahului însă plăcerea de a juca împotriva unor adversari mult mai tineri şi în ascensiune, dar şi dorinƫa de a le transmite acestora din imensa sa experienƫă, a fost întotdeauna mai importantă decât ratingul.

În ultima dintre finale naƫionale, dedicată Centenarului Marii Uniri, a luat startul în 15 martie 2018 la vârsta de 85 de ani. Nu a reuşit să termine decât două dintre partide, remize împotriva maeştrilor internaƫionali Constantin Enescu şi Ştefan Lakatos, fiindcă Dumnezeu a decis în dimineaƫa zilei de 24 decembrie 2018 să îl cheme alături de El în Ceruri, acolo unde domnul Gelu, aşa cum obişnuiau să îi spună prietenii, duce şi imensa lui pasiune pentru jocul de şah.