Logo F.R.Sah    
 
Pagina principală Interviul lunii Martie 2009
 
Interviul lunii       Foto Album foto MI George Catalin Ardelean
Interviu cu Maestrul Internațional George-Cătălin Ardelean
Ai început șahul de mic, spre sfârșitul anilor ’80. Ce imagine de ansamblu păstrezi asupra mișcării șahiste în rândul copiilor, în vremea de atunci ?
Lista destul de redusă de opțiuni de petrecere agreabilă a timpului liber din acea perioadă îi aducea pe mulți copii pe tărâmul acestui minunat joc. Ca și acum, unii ajungeau după o perioadă să abandoneze acest sport, însă la cei care rămâneau în „sistem” se putea percepe parcă o mai mare pasiune. Competițiile erau mult mai puțin numeroase decât în prezent și erau majoritatea destinate seniorilor. Premiile – dacă existau la anumite concursuri – nu puteau să constituie un factor de prea mare motivație. Eu n-am avut bucuria în acea perioadă de a primi cupe, medalii, chiar premii în bani cum se întâmplă acum. Ca urmare, cei care perseverau în practicarea șahului o făceau datorită pasiunii formidabile. Poate și orgoliile erau mai mici în acea perioadă, astfel că decizia de a practica acest sport era în mult mai mare măsură opțiunea copilului. Dincolo de numeroasele tare de care era marcat, sistemul comunist a încercat să se impună și prin sport. Astfel îmi amintesc cu o deosebită plăcere de emisiunile de la TVR cu tematică șahistă ale doamnei Elisabeta Polihroniade, dar și ale lui Gabriel Schwartzman.
 
Cum ai ajuns la șahul de performanță ?

Șahul m-a atras foarte mult chiar de la început, astfel încât dorința de a-l învăța cât mai bine a fost foarte puternică. Din păcate, în calea acestei „sete de cunoaștere” s-a așezat lipsa de literatură șahistă din acea perioadă, mult mai pregnantă într-un orășel de provincie, ca Satu Mare. Prima mea carte a fost „Șahul pentru toți” a doamnei Polihroniade, ca mai apoi să pot citi și două almanahuri „Planeta șah”. Parcurgeam de nenumărate ori articolele despre reușitele jucătorilor români la diferitele ediții ale Olimpiadelor, publicate în revistele de la începutul anilor ’90. Am avut însă marea șansă de a mă dezvolta  într-un mediu  sănătos existent la CSS Satu Mare, unde activa ca profesoară doamna Tamara Bogdan și aveam colegi cu 4 ani mai mari decât mine, care făceau parte dintr-o clasă de șah. Faptul că am fost primit destul de repede alături de ei la antrenamente m-a ajutat să progresez mai repede. Astfel că au apărut și rezultatele, care reprezentau o motivație suplimentară de a continua pe acest drum.
 
A existat la nivel sătmărean un ferment sau niște repere care te-au impulsionat spre progres ?

Auzisem de rezultatele foarte bune ale domnului Szabo Iuliu, dar și de maeștrii Secheli Gheorghe, Dragoș Dorin, Follert Iuliu care dominau șahul sătmărean din acea perioadă și erau priviți cu multă admirație de către copii. Astfel că îmi doream să ajung să pot juca cu ei și să-i înving.
 
Care a fost traseul formării tale ?

La împlinirea vârstei de 6 ani, printre alte cadouri, părinții mi-au cumpărat și un joc de șah. Tata (care nu este un jucător de șah)  a fost cel care a început să-mi deslușească din tainele acestui joc. După vreo 7 luni, a hotărât că e momentul să trec la pasul următor și m-a înscris la secția de șah a doamnei Tamara Bogdan. Rezultatele au apărut și ele destul de repede, atât la nivel local, cât și la nivel național unde am obținut primele medalii. Mă refer aici la medalia de argint de la 10 ani și la cea de bronz de la 12 ani (am fost 3 jucători cu 9 puncte din 11, dar eu am ieșit la departajare pe 3). Între 12 și 14 ani, în afară de antrenamentele cu doamna Tamara, am lucrat în particular și cu domnul Andrei Veklinec, candidat de maestru, care m-a ajutat și el foarte mult. Astfel, la vârsta de 14 ani, am obținut locul 5 la Campionatul Mondial de juniori din Brazilia. Ca urmare a acestui rezultat, doamna Tamara a fost foarte inspirată și a hotărât că e momentul să trec la un alt nivel, astfel că a obținut transferul meu la Venus Apa Nova București (deși practic clubul sătmărean pierdea câteva potențiale medalii). Aici am lucrat deosebit de bine cu domnul Marius Chiricuță, cu domnul Theodor Ghițescu (un șahist extraordinar, dar mai ales un MARE OM, plecat prea devreme dintre noi), iar mai târziu cu domnul Valentin Stoica. Astfel, din 1995 până în 2007 am activat pentru formația bucureșteană, ulterior transferându-mă la Dinamo. 
 
Prima competiție internațională importantă ?

Este vorba de Campionatul European din 1991, desfășurat la Mamaia, unde am obținut locul 10. Ca o recunoaștere a promovării șahului la nivel juvenil și nu numai, România primise dreptul de a organiza o competiție de asemenea amploare. Îmi amintesc că ulterior, în 1994, s-a mai ținut la noi o ediție de Campionat European, în frumoasa stațiune Băile Herculane.
 
La CE 1999 din Grecia ai participat la aceeași categorie cu Radjabov, întâlnire imortalizată într-o fotografie din album. Ce amintire păstrezi despre acest deja mare campion ?

Acest jucător m-a impresionat extraordinar de la început. Deși avea 12 ani, a jucat în grupa de 18, unde a devenit campion european. În disputa cu el, am obținut cu negrele remiză, însă am rămas surprins de felul în care juca finalurile și pozițiile cu caracter strategic. De asemenea atitudinea lui de la masa de joc, foarte simpatic înainte și după partidă, însă o adevărat㠄fiar㔠în timpul luptei. Cu toate că întâlnea adversari cu 6 ani mai mari decât el, deborda de încredere, lucru ușor de remarcat din felul de a muta, dar și din modul de a-și privi adversarul.
 
Ai avut o activitate îndelungată în cadrul clubului (Venus) Apa Nova. Care sunt principalele jaloane ale ei ?

Cum am arătat mai înainte, am activat 12 ani la acest club, unde m-am dezvoltat ca șahist, dar care mi-a și facilitat urmarea facultății în București. Aici am obținut și titlul de MI și numeroase medalii (la juniori individual/echipe, dar și la seniori cu echipa). Din totalul de 24 medalii naționale (individual, echipe masculin/mixt) pe care le dețin, majoritatea au fost obținute pentru acest club. Atmosfera a fost foarte bună la început, am fost  angajați cu carte de muncă. Din păcate, pe final, după plecarea domnilor Chiricuță si Bârnaure sr. și trecerea în planul secund a domnului Bâtfoi, lucrurile au început să meargă mai rău. Trei colegi foarte buni s-au transferat de  la echipă la  începutul lui 2007, mă refer aici la Ciprian Nanu, Gergely Szabo și Gabi Mateuță. Ruptura definitivă s-a produs în momentul când am revenit la Satu Mare și am început să antrenez. La o competiție de copii, juniorii LPS Satu Mare au învins Apa Nova și, în consecință, conducătorul de atunci și de acum al echipei bucureștene, împreună cu antrenorul care se ocupa ca și în prezent de copii, au considerat că eu sunt „vinovat” pentru acest lucru și am fost sancționat financiar.
 
Cum te-ai încadrat sub culorile clubului Dinamo ?

Adaptarea a fost foarte ușoară, deoarece îi cunoșteam de foarte mult timp atât pe colegi, cât și pe conducătorul secției de șah, Iulian Sofronie. În plus, eu sunt dinamovist de mic (l-am moștenit pe tata). Din păcate însă,din dorința prea mare de a juca bine la primul campionat pe echipe pentru Dinamo, am evoluat dezamăgitor. Am avut însă șansa să fiu înconjurat de niște oameni deosebiți, care au fost foarte înțelegători, astfel că în 2008 am jucat mult mai bine. Pentru viitor, îmi doresc extrem de mult să obțin un titlu cu echipa Dinamo (la fel cum am reușit înainte cu Apa Nova).
 
Care sunt partidele la care ții cel mai mult ?

Ca și importanță, probabil pe locul 1 este cea cu Florin Sebe, când am obținut victoria (destul de norocoasă, ce-i drept) în ultima rundă și am devenit campion național de juniori 18 ani. Ca nivel de joc, e o partidă deosebită pe care am realizat-o la vârsta de 14 ani, împotriva lui Acs Peter, la un meci Ungaria-România. Probabil nici în prezent nu aș fi făcut mutări mai bune decât cele de atunci.
 
Ce crezi că te desparte, încă, de titlul de mare maestru ?

Consider că mai multe lucruri: 1) nivelul de joc – sunt momente și tipuri de poziție pe care le joc ca un GM, altele la care sunt foarte vulnerabil; 2) lipsa experienței în partidele cu jucători mai tari decât mine; 3) o anumită lipsă de încredere; 4) faptul că antrenez nu prea îmi permite să particip la competiții puternice, cu posibilitatea obținerii normei, în timpul anului școlar.
 
In decembrie anul trecut, la Rin Grand Hotel, ai devenit campion național la blitz. Cum argumentezi acest succes ?

Ca să fiu sincer, speram la o medalie, deoarece joc des pe playchess și ratingul de aici mă încuraja că aș putea fi printre premianți. Consider că blitzul e în bună măsură o problemă de concentrare și de șansă. S-a nimerit ca acea dimineață să fie a mea.
 
Care este opinia ta asupra utilității șahului-blitz jucat prin internet de către copii și juniori ?

Eu îmi încurajez elevii să joace pe internet, însă e nevoie de anumite nuanțări. Pentru cei mici consider că timpul de gândire trebuie să fie de 15-25 minute pentru o partidă. Celor mai mari, partidele pe internet le pot facilita acomodarea cu anumite deschideri (ideal e de pregătit o variantă, apoi jucate partide în acea variantă). Însă să nu joace mai mult de o oră, maxim 90 minute pe zi, altfel aceste partide nu își ating obiectivele și devin mai degrabă dăunătoare.
 
Esti absolvent al ANEFS, specializarea... volei. În ce măsură ți-a fost utilă această facultate ?

Consider că facultatea mi-a fost utilă, din mai multe puncte de vedere. În primul rând îmi oferă dreptul legal de a preda șahul la LPS Satu Mare. Apoi cunoștințele dobândite, deși nu vizează strict domeniul meu de activitate, pot oferi soluții la diferite probleme. Mai ales că, din păcate, șahul nu se bucură de prea multe cărți de metodică, care să vizeze procesul instructiv-educativ. Metodica șahului, ca parte a metodicii sportului, trebuie să respecte anumite mijloace, principii, reguli de volum și intensitate conținute de aceasta. Ele asigură un pas spre trecerea de la empiric, la ceva mai apropiat de știință. Apoi psihologia, pedagogia oferă sprijin în procesul de transmitere de informații spre elev. Eu folosesc teste de memorie, atenție, gândire când consider că e nevoie de a afla informații cât mai multe (metoda observației nu e mereu suficientă).
 
Cum ți-ai făcut debutul în activitatea de antrenorat ?

Carnetul de antrenor de șah l-am obținut în iunie 2005,ca urmare a unui examen susținut la Școala Națională de Antrenori (fiind absolvent ANEFS, nu a mai fost nevoie să urmez cursurile de 2 ani). În februarie 2006 am încheiat masteratul în „Antropologie motric㔠la ANEFS, iar apoi m-am întors pe plaiurile natale. Printr-un efort conjugat al domnului inspector de sport Dumitru Petre, al domnilor directori Ionel Păcurariu și Fulop Gheorghe, al doamnei Tamara Bogdan, s-a creat încă un post de profesor de șah la LPS Satu Mare (pe lângă cel deja existent al dânsei) începând cu toamna lui 2006. De atunci activez aici, unde mă simt foarte bine, mai ales că beneficiez de foarte multă înțelegere. Acum urmează ca rezultatele elevilor să demonstreze dacă alegerea a fost cea optimă.
 
Care sunt atributele care cimentează relația copiilor cu tine ?

Faptul că sunt tânăr mă ajută să mă pot apropia mai ușor de elevi; de asemenea pot ține mai ușor pasul cu progresele tehnicii, care ne influențează și activitatea șahistă. În același timp fiind și un bun jucător de șah, am poate o mai mare autoritate, dar pot înțelege și mai ușor anumite aspecte. Consider însă că zona în care aș putea da randamentul optim este cu copii de nivelul 1800 până la 2350 Elo. Din păcate însă, nu există pe plan local suficient de mulți elevi care să se încadreze în acest interval și astfel sunt nevoit să mă ocup și de inițiere. Aici însă, am impresia că experiența în lucrul cu copiii e mult mai importantă decât nivelul de cunoștințe pe care le posedă antrenorul. Treptat însă, sper să îmi îmbunătățesc performanțele și aici; dacă ar fi să privesc retrospectiv, sunt multe lucruri pe care le-aș schimba față de primul an de antrenorat.
 
Cum vezi sistemul centrelor de excelență, în care ești angrenat ca lector ?

Mi se pare o idee foarte bună realizarea acestor centre de excelență. Referindu-mă la centrul din Transilvania, tematica a vizat, în general, aspecte legate de finaluri parte la care copiii sunt deficitari. Fiecare primea ulterior, pe email, materialul predat. Într-o perioadă aceste cantonamente au fost dublate de teme, concepute de lectori,care vizau conținutul predat. Copiii s-au arătat interesați și s-au implicat în cadrul lecțiilor. Din păcate însă, cel puțin pentru moment, rezultatele pe plan internațional nu au fost cele scontate. Poate pe viitor, o mai mare frecvență a acestor cantonamente, sau lecții ținute pe internet cu lectorii, care să însoțească efortul de bază realizat de copii alături de antrenorii lor de la club, vor duce la realizarea de performanțe europene și chiar mondiale. Aș vrea să menționez plăcerea de a lucra în acești doi ani alături de antrenori foarte pricepuți și, în același timp, oameni deosebiți precum Corina Gheorghe, Iulian Sofronie, Daniel Moldovan, Marius Ceteraș.
 
Ce juniori sătmăreni ții să remarci și cu ce perspective ?

În primul rând l-aș evidenția pe Radu Doroș, fiind singurul pentru care aș putea garanta că va ajunge cel puțin MI. Aptitudinile sale generale (inteligență, memorie, atenție), alături de cele specifice (ușurința de a găsi combinații, puterea de calcul, înțelegerea pozițiilor), precum și atitudinea de la antrenamente și din timpul competițiilor îi oferă premisele unei frumoase cariere. Aș menționa și sprijinul acordat de Dragoș Dumitrache, cu care lucrează pe net săptămânal. Apoi există câțiva copii care au obținut rezultate bune anul trecut, au bune calități pentru șah, însă e necesară o activitate și mai intensă de pregătire atât în cadrul muncii cu antrenorul, cât și, mai ales, în mod individual. I-aș enumera în această categorie pe: Christian Darius, Doroș Doru, Ardelean Lorela, Luca Ioana, Darida Maurada. În fine, mai este un nivel de copii dornici de afirmare, care printr-un efort susținut și o mare seriozitate ar putea spera la clasări fruntașe. Mă refer aici la Vechiu Victor, Maxim Georgiana, Geiger Alex, Kovacs Attila, Miron Mihnea, Lazin Tamas, Șuteu Gabriel, Cereteu Tudor, Rusu Adrian, Barbul Ionel. La toți aceștia însă e nevoie de multă pasiune pentru șah, anumite sacrificii și o putere deosebită de muncă. Aș enunța și cluburile sătmărene care vizează activitatea juvenilă, creșterea acestor copii care să facă cinste orașului din care provin: LPS, Unio și Apollo, cu o mențiune aparte pentru antrenorii Bogdan Tamara, Pall Zoltan și Levay Sorin, care și-au dovedit calitățile de-a lungul timpului.
 
Preocupări de timp liber ?

Sunt un mare pasionat de sport (din păcate, în ultima vreme, mai mult din postura spectatorului și mai puțin din cea de practicant). Îmi plac mai ales fotbalul, handbalul, tenisul, snookerul, atletismul, dar și altele, deoarece îl pun pe om în situația de a se depăși pe sine și pe alții. Îmi place să joc pe internet partide de șah la 1 minut, dar și la 3 minute. De asemenea îmi creează plăcere să ascult muzică (Demis Roussos sau muzică folk), să privesc o comedie cu Mr.Bean, să citesc o carte, de preferință Marin Preda (din păcate în ultima vreme reușesc să citesc din ce în ce mai puțin beletristică, mai mult cărți de specialitate), să ies la „iarbă verde” cum se zice pe la noi.
 
Ce locuri te-au inspirat cel mai mult în deplasările tale șahiste ?

Șahul mi-a oferit șansa de a vizita multe zone din țară și din străinătate,să cunosc obiceiuri diferite, oameni deosebiți. Astfel am avut bucuria să văd înaltele clădiri din Sao Paolo, să mă joc cu zăpadă în mijlocul lunii august la Val Thorens, stațiunea europeană situată la cea mai mare altitudine; am putut admira Muzeul Științei din La Palma, bogăția de păduri din Estonia. Oarecum surprinzător poate, cele mai plăcute amintiri le păstrez din Belgrad (poate și datorită rezultatului obținut, locul 2 cu echipa de juniori a României la Olimpiada copiilor sub 16 ani), unde am fost cazați într-un hotel foarte aproape de Dunăre. Seara era ceva feeric, fluviul era plin de vaporașe-restaurant care luminau deosebit, era o alee foarte liniștită lângă apă unde se plimbau tinerii, mașinile nu circulau în acea zonă.
 
Pe blogul lui Ceaușescu ai contribuții teoretice bine articulate. Te gândești ca în viitor să le grupezi într-o formă editată ?

Am încercat și eu, în măsura timpului liber, să-l ajut cu foarte puțin pe acest om extraordinar, Iulian Ceaușescu, care își dedică bună parte a timpului său pentru promovarea acestui sport. Din păcate însă, programul foarte încărcat din ultima vreme (întâi am avut eu finala de seniori, apoi urmează cea a copiilor) m-a împiedicat să pot contribui mai mult. În ceea ce privește gruparea materialelor într-o carte, consider că nu a venit încă momentul pentru aceasta, mai trebuie să acumulez experiență, să obțin rezultate mai bune.
 
Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, martie 2009

© Federația Română de Șah

Precizăm că opiniile exprimate aparțin în totalitate celor intervievați și nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Șah

 
 
 
  Rezoluție minimă recomandată 1024x768
IEIE 7 Firefox 3

 
 
 

Data lansării: 15 mai 2006